Dor de verde

verdele-primaverii_40f8a9cc2d0c96[1]

Năvalnic verdele cu țipăt se smulge

Din încleștarea zăpezii ce nu-l mai învinge

Își cheamă armata de fire și frunze

Își țese veșminte de cetini aprinse.

 

Seninul cerului cu el se îmbină

Născând împreună o nouă lumină

Doar ploaia lipsește, curcubeie să crească

O strigă cu sete ca să-l înoiască.

 

Inima-mi doare, se umple de verde

Încă o iarnă în urmă își pierde

Noi începuturi se nasc de niciunde

Alte sfârșituri mor în secunde.

 

Dor de primăvară

kili-cover-int[1]

Cad stelele

Peste visele mele

Înfloresc împreuna

Într-o noapte cu lună.

 

Cresc zilele

Îmi iau mințile

Le scot la plimbare

Pe drumul spre soare.

 

Ard inimile

Le dor amintirile

Le îndeamnă să zboare

În adâncul verde de mare.

 

Ating piscurile

Sfredelind cerurile

Imaculat dezbrăcate

De zăpezile toate.

 

Întreb zorile

Când se întorc culorile?

Primăvara când o să vină

Blând să ne țină de mână?