![verdele-primaverii_40f8a9cc2d0c96[1]](https://i0.wp.com/dordefemeie.com/wp-content/uploads/2013/02/verdele-primaverii_40f8a9cc2d0c9611.jpg)
Năvalnic verdele cu țipăt se smulge
Din încleștarea zăpezii ce nu-l mai învinge
Își cheamă armata de fire și frunze
Își țese veșminte de cetini aprinse.
Seninul cerului cu el se îmbină
Născând împreună o nouă lumină
Doar ploaia lipsește, curcubeie să crească
O strigă cu sete ca să-l înoiască.
Inima-mi doare, se umple de verde
Încă o iarnă în urmă își pierde
Noi începuturi se nasc de niciunde
Alte sfârșituri mor în secunde.
Ciclul vieții și al naturii!
Asa este…
pe langa versuri, ce clar m-au cucerit, eu m-am indragostit de peisajul din poza!
ma bucur daca te-a cucerit… orice din postul meu 🙂
Eu sunt cucerit -constant!- de…postul tau Dor!
Amin!
Multumesc 😆
Ce frumos! Da, ne e dor de verde, de primăvară, de frumuseţea naturii cerenaşte…
Numai bine! 🙂
Multumesc, numai bine si tie!