Te ating în visul parfumat
Te cuprind cu gândul meu uitat
Te sărut pe vorbele de ieri
Te ascult cântând de nicăieri.
Mă citeşti pe buze când respir
Mă doreşti în râset de copil
Mă întâlneşti cu mâna ta prin păr
Mă găseşti în suflet ca pe-un adevăr.
Te aştept cu inima zâmbind
Te doresc în palmă palma să ţi-o strâng
Te chem din nou chiar dacă tu n-o să mai vii
Te îmbrăţişez, întotdeauna la mine în suflet o să fii.
PS
Mă amăgesc că al tău gând mă poartă în el
Mă dăruiesc privirii tale, sunt mereu altfel
Mă întregeşti când înjumătăţită iar mă simt
Mă înapoiezi când toată ţie dăruită-ţi sunt.
27 februarie 2013
Superbele tale versuri de iubire m-au facut sa devin nostalgica! Big Like!!! 🙂
Nu trebuie sa devii nostalgica… dar daca ti-au placut nu pot decat sa ma bucur…
Ce bine le stă acestor cuvinte în blogul tău! Cred că dacă le citește persoana căruia i le dedici…s-ar putea dezintegra în vraja lor! 🙂
Le citesc toti cei care apreciaza cat de cat versurile mele, e suficient 🙂
Nu te dezminti nici de data asta Dorule! Esti atenta si deprinsa cu o “igiena mentala”care nu ingradeste libertatea,nu pretinde, nu se plange
…Un “limbaj” care adie ca o boare de vant care racoreste,o respiratie fireasca!
Iar eu, din ce in ce mai mult indragostit de…blogul tau si cu 112 de fiecare data cand te citesc,deja format…
Fara 112, nu e cazul 🙂
Sa zicem…dar prima parte ramane,nu?
Daca insisti 😆
ca de obicei… versuri superbe!
Multumesc mult 🙂
Cu multă plăcere:)
Pingback: Recomandarile zilei: linkuri recomandate | Blogatu