Negare

A răsărit speranţa?

Nu, razele-i sunt arse

Auzi exuberanţa?

Nu, vorbele-i sunt farse.

 

Timpul creşte în mine?

Nu, eu blocată sunt în el

Mai vinde cineva destine?

Nu, se vând locuri în carusel.

 

Se mai nasc începuturi?

Nu, dor sfârşiturile prea tare

Mai zboară noaptea fluturi?

Nu, ucise le sunt aripile împietrite-n aşteptare.

 

30 martie 2013

Duzina de cuvinte… Aşteptări

hepta_110718_99398900

Întotdeauna aşteptările pe care le avem vis-a-vis de alţii ne fac rău. Nouă, celor care aşteptăm de la alţii aumite reacţii, comportamente, atitudini, legate mai degrabă de ce credem noi că este bine, de ce ne dorim noi, nu de felul de a fi şi a gândi al acelor pesoane. Ne hrănim de multe ori cu speranţa că cei din jurul nostru vor răspunde dorinţelor noastre, exprimate sau nu. Dacă e vorba de femei lucururile sunt şi mai complicate, pentru că măsura în care noi ne exprimăm verbal, clar şi concis, aşteptările, este mult mai redusă ca în cazul bărbaţilor, care sunt mult mai dispuşi să spună explicit ceea ce doresc şi aşteaptă de la ele. Şi astfel, şansa unei femei de a fi dezamăgită creşte, proporţionl cu incapacitatea acestei de a înţelege că nasul bărbaţilor nu este, din păcate, atât de fin, şi nici radarul aşa de bine reglat, încât să prindă din zbor esenţa dorinţelor ei. Să ne imaginăm cam cum s-ar desfăşura lucrurile…  Trebuie făcută curăţenie generală, vine Paştele, primavara a sosit (cică), ziua e mai lungă, praful se vede mai bine în lumina soarelui, ea îşi imaginează că el va face tot posibilul să vină mai devreme acasă într-o zi pentru a o ajuta la curăţenie. Începe prin a spune… Offf ce mizerie e peste tot, nici nu se mai vede afară de cât praf s-a adunat pe ferestre. El nimic. Peste vreo două zile… Se aprope Paştele şi n-am ajuns cu covorul la curăţătorie…nu ştiu când o să reuşesc să fac şi asta. El nimic. Începe să fie supărata şi apatică. Nu mai vorbeşte cu el, nu mai râde la glumele lui, poate poate pricepe că se petrece ceva. El nimic. Cum nivelul spiritului de sacrificiu pentru datorie, este maxim la ele, se apucă într-o zi furioasă şi face toată curăţenia singură. Duce şi covorul la curăţătorie, numai ea ştie cum, şi cu ce efort, şterge şi geamurile, căţărându-se în poziţii în care riscul de a cădea este mare, ca să ajungă în colţurile unde el ar fi reuşit să le şteargă fără nici un efort. Dar ambiţia ei e la cote maxime. Seara, apare şi el, vesel şi bine dispus că a avut reuşite la serviciu, desigur că nu observă nimic, nici măcar botul ei de vreo şapte metri şi ceva.  Având în vedere că mai sunt doar două zle până la Paşti, îşi aduce aminte brusc că mama lui făcea curăţenie generală în perioada asta, şi o întreabă nonşalant…. Noi când facem curăţenia de Paşti că mama făcea zilele astea? Imaginaţi-vă cuiul de la grenadă deja tras, secundele numărate, dar mai erau câteva totuşi până la explozie. Dar întrebarea lui le-a anulat brusc pe toate, iar explozia s-a declanşat automat. Nu are rost să înşir cele spuse de ea, lacrimile, nervii, tonul vocii, sunt oricum mult mai edificatoare. Iar la finalul descărcării, el nu poate face decât un singur lucru, să o întrebe uimit…. Dragă, dar de ce nu ai zis nimic? Şi uite aşa s-a dus fericirea din casă pentru o perioadă mai lungă sau mai scurtă. Nu ştiu dacă acesta este un adevăr general valabil, dar sunt convinsă că în multe cupluri se întâmplă scene asemănătoare.  Aşa că, bărbat fiind, dacă vrei să petreci sărbătorile în linişte şi pace, ar fi bine să fii mai atent decât de obicei la semnalele transmise de draga ta soţie sau iubită (nu că soţia nu ar fi iubită), şi să răspunzi, anticipat chiar, aşteptărilor ei.
sursa imagine

De la cei din tabelul de la psi am insa mari asteptari.

Maşina de făcut clătite

Nu ştiu vouă ce deserturi vă plac, dar mie îmi plac extrem de mult clătitele. Şi nu cele clasice cu dulceaţă, ci mai degrabă cu îngheţată, ciocolată, brânză de vaci şi stafide, nuci şi miere de albine, etc. Ştiu şi nişte mici secrete care ajută clătitele să iasă mai pufoase şi mai bune, de exemplu să pui un cubuleţ de unt în aluat… Nu fac prea des clătite pentru că îngraşă (vorba vine, motivul real este că îmi este lene să prăjesc la ele o jumătate de zi şi să le mâncăm în 10 minute). Dar, mai există o variantă, masina de facut clatite. Ştiaţi că există aşa ceva, şi că se numesc crepiere? Sunt crepiere electrice şi crepiere pe gaz, simple şi duble, în funcţie de necesităţi. Vă daţi seama că a face clătite poate fi o plăcere dacă ai un astfel de utilaj? Desigur că destinaţia lor nu este în special pentru uzul casnic ci mai mult pentru sectorul de fast food. Unde poţi găsi aşa ceva? La Bilancia desigur, una dintre cele mai importante companii din Europa ce activează în sectorul distribuţiei de utilaje şi accesorii pentru industria ospitalităţii. Clientii BILANCIA sunt companii care activeaza în alimentaţia publică, de la mici afaceri de familie, la hoteluri de 5 stele.

Dar am divagat şi am uitat să vă spun reţeta mea de clătite. Două ouă bătute bine, făină, apă minerală şi lapte (cam jumate jumate), până se formează aluatul de consistenţa smântânii, la care adaug cum spuneam un cubuleţ de unt, un pic de sare şi o linguriţă de zahăr. Din aluatul format prăjesc clătitele în tigaia încinsă bine şi unsă cu puţin ulei. Compoziţia preferată e din brânză de vaci, un ou, stafide, smântână, zahăr, coajă de lămâie şi esenţe după gust. Se umplu, se împăturesc în formă de triunghiuri, se aşează într-o tavă, se toarnă smântână deasupra şi se dau la cuptor, până se rumenesc. Dacă nu aţi încercat reţeta vă invit să o faceţi şi vă garantez că n-o să vă pară rău.

Egal, egal…. in fata indiferentei

once_upon_a_time

Indiferenţă

Străină adormire

Ucide amintiri

Transformă vise în uimire.

 

Indiferenţă

Sărut frugal

Nici umbra n-o urmează

Îmi e egal, îmi e egal, egal…

 

Indiferenţă

Vid trăit pe final

Sau netrăit vreodată

E doar un gând banal.

 

Indiferenţă

Răpusă inimă cândva

Înviată-n  împietrire

Trăieşte iar o viaţă, dar este viaţa altciuva.

28 martie 2013

S-a potrivit prea bine ca sa n-o inscriu in tabelul de la psi.