Timpul îmi e corabie în deșert
Triumf înțepenit în ritualul orei de-așteptare
Indiferența în gândul meu s-a arcuit
Și inima mi-a transformat-o în visare.
Timpul îmi e neînțeles păcat
Plătit va fi cu anii ce se-adună
Hamal ce cară saci de lucruri care nu s-au întâmplat
Neîntâmplate vor rămâne pentru totdeauna.
Felul cum timpul trece nu mi-a fost obiectiv
Pe mâna cea de clipe ani am cheltuit, visând fericirea deplină
Și fericirea nu a mai venit
Iar timpul meu s-a terminat, pierzându-se în lumină.
Duzina de cuvinte pornita de la psi.
Pingback: Obiectiv | Almanahe
Pingback: Duzina de cuvinte – Orizont | Tiberiuorasanu's Blog
Încă nu s-a terminat… timpul. 🙂
Evident, n-am gasit alta rima 😆
timpul, acum a început
priveşte dimineaţa :
orice trăit-ai în trecut
tu, celebrează viaţa 🙂
multumesc de sfatul tau
sa-l aplic nu ar fi rau
trebuie sa reusesc
viitorul in fata sa-l privesc 🙂
reuşeşti dacă voieşti 🙂
gata, mă opresc aici.
pun doar vreo doi-trei zambilici 🙂 🙂 🙂
—
dacă tot le ştim pe toate, sfaturile nu sunt date, decît pentru-a nu fi respectate 🙂
pam-pam 🙂
Multumesc de … zambilici, pam-pam 😆
Se pare ca asta e “duzina timpului”! 🙂
Imi plac versurile si-mi place ca le-ai incheiat cu o pierdere in lumina. 🙂
Ma bucur ca tu ai gasit finalul frumos… Multumesc
Pingback: Transferoviar Calatori, sau minunea de trei zile, raspuns
erpet și eu: se pare că timpul ne-a fost muză de data aceasta… dar ce e timpul de fapt? de ce este ceasul arcuirea unui vis din care nu ne desprindem?
take ur time… lasă zâmbetul să te găsească! 🙂
Da, am observat si eu ca timpul ne-a inspirat in duzina asta… si ne-a inspirat frumos.. mai ales pe voi 🙂
Pingback: Duzina de cuvinte-Inima ca două aripi… | Cățărătorii
Pingback: Transferoviar Călători, îi discriminează pe rommi? | Blog Popa Țeapă
Ia priveste tu pe fereastra si vezi cat e de frumos….respira adanc si spune ,,am tot timpul din lume”… :)))
Privesc pe fereastra si e o ceataaaaa afara… 😆
Da din maini sa se duca… :))))
Am dat, ceata s-a dus dar a venit ploaia 🙂
Pingback: Transferoviar Călători, îi discriminează pe rommi? | OLTENITA LIVE
Daaa…în fiecare zi căutăm să omorâm timpul…până la urmă ne termina el pe noi!
Asa este, ne omoram reciproc 😆
tare frumos te-ai jucat! 🙂
Multumesc, e frumoasa joaca aici in club 🙂
Pingback: Duzina de cuvinte: obiectiv principal | Dia na's blog
de frumos… :X
🙂
Pingback: Întotdeauna timpul – duzina de cuvinte | innerspacejournal
timpul nu o sa se termine niciodata… in urma noastra, a fiecaruia, timpul va fii cel ce ne va canta soaptele… in amintiri… foarte frumos. felicitari!
Timpul ni se termina mereu, in fiecare secuna, dar incepe altul, diferit, pentru ca si noi suntem diferiti, ne schimbam, mereu.
Pingback: Mitologie majolique… | La Fée Blanche
Ce se termină în lumină nu poate fi decât un început. Şi mie mi-a plăcut finalul! 🙂
Ma bucur, multumesc.
Pentru mine “timpul” a fost un un cadou dat in dar de la Dumnezeu. A trebuit insa sa fiu atent la un anumit nume,defapt,toate incepand cu” pot sa zic….”?
Si uite ca ma balbai intr-o inceracare prin care-ti spun ca, uite, ….sunt,sunt aproape de tine!
Măcar avem timpul necesar să concluzionăm. 🙂
Pentru asta avem mereu timp 🙂
Pingback: Mărturisire « Dictatura justitiei
Ai terminat poezia cu rânduri de tristețe:
„Pe mâna cea de clipe ani am cheltuit, visând fericirea deplină
Și fericirea nu a mai venit
Iar timpul meu s-a terminat, pierzându-se în lumină.”
Niciodată nu e prea târziu !
Crezi? Eu nu prea….
“Almanahe” a punctat crect si-i multumesc!
Vine si fericirea… vine 😀
Ca maine 😆