Dorinţă, aprinsă pe rugul iubirii
Laşi loc neîntregit amintirii
Soarbe trecutele vise de dor
Păstrează din ele doar gustul de zbor.
Dorinţă, rotundă şi vie ai fost cândva
Acum eşti doar gând răsărit undeva
Rămăşiţă de dor ce n-a ars îndeajuns
Fire de praf câte lacrimi au curs.
Dorinţă, şoapte interzise în noapte ai chemat
Palma amprentă neştearsă în mine ai lăsat
Iz de iubire împrăştii albastră în zorii de zi
A fost sau n-a fost, nu ştiu, dar niciodată nu va mai fi.
12 martie 2013
Am citit si din sufletul meu am auzit un geamat de durere! O amintire pastrata doar prin simt,un zbor frant, “o amintire” care nociodata nu va mai fi”. Toate-s oare solutii irevocabile,Dorule frumos cu scriere maiastra?
Se pare ca da…
Foarte frumos. Cui apartine poezia, e copiata de undeva ?
Tot ce gasesti aici este scris de mine (mai putin cele cateva poezii din categoria “Poeziile lui Adrian”).
Frumoase, emotionante ganduri…. Fiecare pastram in inima si asa ceva…. Chiar daca doar arareori rostim despre ele….
Multumesc Alex.
…dorința….mai moale transmisă prin poezie 🙂
Moale si rotunda 🙂