Într-o zi ai vrut să-mi auzi lacrimile
Dar sclipirea din ochii mei te asurzise deja
Şi căderea lor s-a întâmplat în tăcere
Hrănind doar stelele din calea ta.
Într-o zi ai vrut să-mi cauţi gândurile
Din sărutul meu semnele cardinale le-ai pierdut însă iar
Neştiute au rămas plecările lor pe niciunde
Morişcă de vânt depăşind orice hotar.
Într-o zi ai vrut să-mi iei cu tine îmbrăţişarea
Dar braţele mele s-au topit în strângerea ta
Şi-n aripi fără de zbor s-au transformat de durere
Spre cer ar fi vrut să se înalţe, dar sunt grele de dor.
În altă zi ai vrut să-mi vezi iubirea
Dar se rătăcise în căutarea ta
Nevăzută a rămas, deghizată în suferinţă
Nimeni, niciodată n-o va mai vedea.
16 martie 2013