Ai vrut…

aripi

Într-o zi ai vrut să-mi auzi lacrimile

Dar sclipirea din ochii mei te asurzise deja

Şi căderea lor s-a întâmplat în tăcere

Hrănind doar stelele din calea ta.

 

Într-o zi ai vrut să-mi cauţi gândurile

Din sărutul meu semnele cardinale le-ai pierdut însă iar

Neştiute au rămas plecările lor pe niciunde

Morişcă de vânt depăşind orice hotar.

 

Într-o zi ai vrut să-mi iei cu tine îmbrăţişarea

Dar braţele mele s-au topit în strângerea ta

Şi-n aripi fără de zbor s-au transformat de durere

Spre cer ar fi vrut să se înalţe, dar sunt grele de dor.

 

În altă zi ai vrut să-mi vezi iubirea

Dar se rătăcise în căutarea ta

Nevăzută a rămas, deghizată în suferinţă

Nimeni, niciodată n-o va mai vedea.

16 martie 2013

18 thoughts on “Ai vrut…

  1. Faci parte din “fraza muzicala” a lumii care are sunetul operei perfecte. In aceasta calitate, pe care constat ca ti-o asumi din ce in ce mai mult,ai sunetul tau si te intristezi adesea cand iti auzi sunetul tau de la imceputuri !
    De multe ori o pierdere poate fi un pas spre bine,Dorule frumos!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *