Plouă gri
La margine de zi
Plouă pe asfalt
Lacrimi de smarald
Plouă ca atunci
Aminte-ți aduci?
Plouă cu tristeți
Peste nouă vieți
Plouă cu melancolie
Ciocolată amăruie
Plouă disperat
Soarele-i amanetat
Plouă chiar sfâșietor
Lacrimile-mi umplu un nor
Plouă deznădăjduit
Primăvara nu a mai venit.
ooo… ai schimbat zugrăveala? dai cu verde… poate vine primăvara. 🙂
Da, dar se pare ca n-am succes 🙂
Eu zic că a venit, doar că a început cu câteva lacrimi curgătoare de bună revedere. 🙂
Da, e frumos ca poti gandi asa…
plouă.. plouă.. plouă.. și la mine plouă 🙂
da la tine plouă cu versuri frumoase :X
Multumesc…. sper sa se termine… ca imi e deajuns 🙂
Şi la mine plouă acum… 🙁
Din păcate, nu cu versuri.
Imprumuta-le pe ale mele, daca tot e sa ploua, sa ploua si cu versuri 😆
Uh, era sa ies iar,am crezut c-am intrat gresit cine stie pe unde 😀
Imi place “lacrimile-mi umplu un nor” 😉
Nu iesi, tot la mine ai ajuns, doar ca m-am inverzit, daca afara nu barem aici… 😆
Interesant verdele tau, intereasanta e si ploaia care de fiecare data seamana!
Tu ce faci cand ploua?…
ps: sincer, am crezut si eu ca m-am “ratacit” ! Dar nu ma surprinde ca mereu esti altceva: evident ceva mai bun ! (nu-mi permit sa fac conjugarea la feminin !)
Am zis ca poate chem primavara cu verdele asta, dar am chemat ploaia, asa ca s-ar putea sa schimb iar… 🙂