Când soarele îmi lipseşte îmi lipseşti şi tu
Aş vrea să storc o rază de căldura ta
Când ploaia nu mai vine, nu mai vii nici tu
O picătură doar să cadă din privirea ta.
Când seara nu-mi zâmbeşte nu-mi zâmbeşti nici tu
Sărutul trist al nopţii mă umple iar de dor
Când gândul mă înconjoară, în el fiind doar tu
Îi strig să plece iarăşi, planare de condor.
Când destinul mă cheamă, din el lipseşti doar tu
Viaţa încet mă strânge cu rece îmbrăţişare
Când roua nu mă udă, răcoare îmi eşti tu
A mea iubire te alungă prin a ei chemare.
Deosebit ! …Ca de obicei …
Ma bucur ca iti place 🙂
Ce gânduri frumoase, pline de sensibilitate şi mult, mult dor. Iar fotografia…este extraordinară!
Numai bine îţi doresc! 🙂
Multumesc Alex, numai bine si tie!