Orbire

525099_547317201979197_1783490346_n

Creneluri de umbre mă îmbracă albastru

Cu gânduri topite în râuri de dor

Cu albe speranțe ce cântă balade

Iubirii căzute ca ploaia din nor.

 

Pe dealuri străine îmi aleargă emoții

Înșeuate pe valuri de vânt renăscut

În caldă sorbire de vis nestatornic

Ce inimi păzește de necunoscut.

 

Amare priveliști coboară în mine

Nespuse cuvinte răni redevin

Privirea-i durere când nu ești aproape

Orbirea-i plăcere, atingerea ta e un chin.

9 aprilie 2013

5 thoughts on “Orbire

  1. mă gândisem la o altă orbire atunci când am văzut titlul… dar a ta e mai frumoasă. nici nu ştii câtă dreptate ai (de fapt cred că ştii) cu acele nespuse cuvinte…

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *