Poveste dragă – Poveste de adormit copiii IV

Poveştile nu sunt poveşti cu adevărat decât dacă sunt scrise sau spuse pentru copii. Ei sunt cei care te ascultă extaziaţi când le citeşti o poveste. Astăzi am să vă povestesc despre cum îi spuneam eu băiatului meu până acum vreo doi ani povestea dinainte de culcare. Ne puneam in pat amandoi şi îl întrebam: Ce poveste să-ţi spun în seara asta. Iar răspunsul era invariabil, de cca. un an şi jumătate acelaşi: Pinţu. Sigur nu bănuiţi că povestea cu Pinţu era de fapt Albă ca Zăpada şi cei şapte pitici. Şi începeam: A fost odată ca niciodată o… şi aici intervenea el… Legină Leaaa… De fiecare dată totul decurgea identic. Sau aproape, că de multe ori făcea poante şi le zicea aiurea intenţionat. În fine. Continuam: Şi regina cea rea avea o… ghindăăă ..zicea repede el să nu apuc eu sa spun… fermecată completam eu. Şi ea întreba oglinda… aici nu mai înţelegea nimeni nimic…ghindă joală cine moasă ţală? Iar oglinda zicea… Abă padaaa… Şi atunci regina cea rea se supăra foarte tare, şi chema la ea un …vânătol… şi îi dădea o cutie să-i pună inima Albei ca Zăpada în ea şi să i-o aducă ei. Vânătorul o lua pe Albă ca Zăpada şi plecă cu ea în pădure. Când ajunseră într-o poiană i se făcu milă de ea şi îi dădu drumul iar în cutie puse inima unui …laş … Iar …Abă Pada plecă în pădure şi merse muuuulllttt, şi i se făcu ..foane, şi i se făcu… somn, şi târziu ajunse la o căsută… mică (de multe ori zicea male… la mişto). În faţa căsuţei era o … masă miiiiccccă, cu …două...(întotdeauna zicea două, deşi îl corectam de fiecare dată, asta timp de aproape doi ani)… căunele, şi pe masă… două (adică tot şapte) catonele. În casă erau …două pătuţuri evident, iar ea mâncă mâncarea şi se culcă în pătuţurile cele mici. Piticii tocmai veneau de la muncă cântând. Aici cântam amandoi şi ne gâdileam… Hai ho, hai ho…etc. cu variaţiuni de la o seara la alta, în unele seri cântam tare cat ne tinea gura, în altele şoptit, altă dată mă lăsa numai pe mine, sau voia să cânte doar el, dar mai trebuia să-l ajut.

Între timp… legina cea lea, întrebă iar oglinda… ghindă joală cine moasă ţală? Şi oglina zise… Abă padaaa… Regina cea rea se supără iarăşi foarte tare şi se transformă într-o …vlăjitoale leaaaa. Şi îşi zise… Lasă Albă ca Zăpada că îţi vin eu de … aaac (hac). Luă un coş cu mere otrăvite şi plecă în pădure. Când o văzu pe Albă ca Zăpada îi zise: Ia şi tu un măr, că uite ce..loşu şi mos eee. Albă ca Zăpada luă mărul muşcă din el şi căzu jos. Ca să nu mă mai lungesc vă spun doar finalul, partea preferată de fapt când vine Pinţu călare pe un cal … negu (niciodată nu voia să spună alb), şi piticii zgălţîie sicriul şi îi sare bucăţica de măr din gât şi se trezeşte Albă ca Zăpada şi se îndrăgosteşte de prinţul cel frumos şi pleacă cu toţii la palatul lui şi au trăit fericiţi până la adânci bătrâneţe.

Credeţi-mă că am încercat să-i spun în toată perioada asta şi alte poveşti. Sigur că îi citeam ziua şi altele, nu rămăsese doar cu asta. Dacă totuşi seara la culcare se lăsa convins să îi spun alta ghiciţi ce se întâmpla apoi. Terminam povestea ne mai drăgăleam un pic şi gata, nani. După vreo câteva minute, în care oricum eu stăteam în tensiune, auzeam. Mamaaa. Eu: da. Acum îmi zici Pinţu? Şi nu aveam nici o cale de scăpare. Ziceam şi Pinţu. Oricum ajunsesem să am frisoane, dupa vreo cateva sute de ori de spus această poveste de-a lungul timpului, numai cât auzeam Pinţu…

Deci poveste mai dragă ca asta… greu de închipuit 🙂

Cititi alte psi-luneli cu povesti dragi in tabelul de la psi.

24 thoughts on “Poveste dragă – Poveste de adormit copiii IV

  1. Pingback: Poveste dragă | Tiberiuorasanu's Blog

  2. Pingback: Psiluneli-Poveste dragă | Cățărătorii

  3. Eu n-am reuşit niciodată să-i spun o poveste pînă la capăt. Începeam una, indiferent care, iar după cîteva propoziţii mă contrazicea: ba nuuuu! nu e asa. Şi începea el să spună (de fapt, să inventeze) povestea, pînă adormeam eu 😛

  4. Pingback: O poveste dragă mie « Dictatura justitiei

  5. Asta era și povestea mea dragă. mi-o citiseră ai mei atât de des încât stăteam cu cartea în față, o spuneam din memorie și urmăream rândurile pe pagină cu degetul.. la 3 ani :)))

  6. Pingback: Poveste dragă (psi-luneli) | innerspacejournal

  7. Bună !
    Ești o mamă bună pe care orice copil și-ar dori-o! Mama mea îmi spunea când eram mică tot una și aceeași poveste .
    „A fost odată , ca niciodată, un ciobănaș cu 100 de oi. La un moment dat ciobănașul a trebuit să treacă o punte îngustă pe care încăpea doar o oaie. A trecut una, a trecut a doua,a trecut a treia, și…
    Să așteptăm să treacă toate oile.”
    Până treceau oile puntea și eu ajungeam în lumea somnului.

    • Pai asta era si ideea, sa adormi numarand oitele, as fi incercat si eu tactica asta… dar nu aveam nici o sansa, capricornul meu cand vrea ceva, apoi vrea nu se incurca, iar leoaica de mine cedeaza… 🙂

  8. :)) Mi-a placut foarte tare cum povesteati voi impreuna. Uneori chiar ma intrebam (nu pentru mult timp, ca se lamurea repede) cam ce vroia el sa spuna.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *