Tristeţe într-o noapte am visat
Gândul pierdut mi-a fost, rarefiat
Prin amintiri l-am căutat visând
Dar dispăruse, devenise rând.
Un rând nedescifrat de dor
Apoi un rând de sunete în zbor
Duse au fost şi ele undeva
În ceaşca neatinsă de cafea.
Chiar şi acel ecou s-a stins căzut
Din patru necuvinte l-am născut
S-a destrămat, silabe grele au curs
L-am înfiat, în versul meu e ascuns.
Cunoaşte-mă de vrei să mă cunoşti
Doreşte-mă de poţi să mai suporţi
Ridică-mă în suflet să mă porţi
Şi uită-mă, dacă vreodată ai să poţi.