Era târziu şi clipele zburau prin noi
Cu zeii în intimitate ne credeam noi doi
O voce ne cânta triade în dulce ritm grecesc
Inimile învăţau să viseze departe de lumesc.
Era târziu şi zgomotul privirii tale cădea cu greutate
Peste acel uitat sărut desprins de realitate
De-ar fi să te întâlneşti cu el acum spre zări
L-ai pune într-o sticlă, l-ai arunca într-un râu, ca să se scalde-n mări.
Şi ai greşi. Nu-i nici o dogmă să te oblige să îl uiţi
Nici o religie să blesteme îndrăgostiţi
Nici un cutremur atât de puternic în ecou
Ca un sărut ce zdruncină din temelii orice egou.
Gasiti alte duzini, mult mai frumoase, in tabelul de la psi.