Corăbii de gânduri în derivă plutesc
Se apleacă catarge, de dor ameţesc
Mări nesfârşite de lungi aşteptări
Să sfarmă în maluri de albe chemări.
Doar stelele calea corăbiei o ştiu
Luna îşi varsă lumina-n pustiu
Firul gândurilor e iarăşi uitat
Ştie că nu va ajunge la mal niciodat.
Vântul se aşterne în a dorului velă
Marea îşi leagănă iubirea. Albastră acuarelă
În preajma visului corabia vieţii ajunge
E ţărmul mult dorit. Gândul tace şi plânge.
23 aprilie 2013