Şi atunci am stors cuvintele
Din silabe s-au prelins încet, literele
Pe pământ au curs, maree smulsă de lună
Le-am strigat în zori. Ecou ce abia mai răsună.
Şi atunci am încuiat amintirile
În fotografii au tresărit uimite, privirile
S-au rostogolit, bulgăre ameţitor de imagini
Le-am rechemat în zori. Semne ciudate pe margini.
Şi atunci am renegat iubirile
Neîntâmplate rămâie toate întâmplările
Seninul lor furtuni adânci să-ntrevadă
Le-am iubit apoi. Târziu, într-o înflorită livadă.
Să ştii că am strecurat şi “curat, iubire, regal, alb, intrarea, pasii, ramuri, dar, implinit, lemn, floare, scris” printre cuvinte ca să nu rămâie neîntâmplate toate întâmplările capătului…
Multumesc ca ai avut grija de ele, cuvintele, in lipsa mea.
Și atunci….potrivite cuvinte. Duminică frumoasă! 🙂
Si atunci, o duminica minunata si tie…
cum stii tu mereu sa aduci un strop de fericire in viata celor ce-ti citesc poeziile!
Asta ar fi cea mai mare fericire a mea 🙂
Pai.. cel putin cu mine asa se intampla 🙂
Ma bucur foarte mult 🙂
Superbe versuri .Si ai darul de a pune pe hârtie sentimente,gãnduri,vise,fantezii.
O zi superbã :))
Ma bucur mult ca ti-au placut. Multumesc. O zi minunata si tie.
Reblogged this on Graffiti-uri pe pereţii unei gări.
Pingback: Săptămâna cu numărul 3. | Graffiti-uri pe pereţii unei gări