Semnul iubirii

iubirea

Umbra iubirii a căzut

Străfulgerată de-o îmbrăţişare

S-a stins, chiar înainte să se fi născut

În alt unghi de lumină sau paloare.

 

Drumul iubirii s-a împletit

Cu albe alei, poteci şi o cărare

Din dublu sens, unic a devenit

Spre ţărmuri îngrădind o mare.

 

Semnul iubirii a visat

Scânteie invizibilă chemare

Ochi în delir s-au întrebat

O vreau? O ştiu? O mai doresc eu oare?

 

30 aprilie 2013

8 thoughts on “Semnul iubirii

  1. Desigur că o mai doreşti,
    iubire este tot ce întâlneşti,
    doar firea face ca-ntâlnirile să fie
    în loc trainice petale, puf..de păpădie…

  2. Dragostea, vine ca ceata, Fara sa stim,Dragostea vine ca primavara, C-a venit timpul, vorbele ar putea continua, asa am scris despre acest dar minunat ,, iubire” .Mereu ma impresionezi cu jocul tau frumos de cuvinte, uneori ma poti atinge cu degetele poemelor tale, chiar pe suflet, multumesc!

  3. Cand vine numai ai timp sa te intrebi, dar daca iti iei ragaz sa te intrebi atunci e dilema cea mare. o poezie ce imi aduce aminte iarasi cat de frumoasa e iubirea. ori sub ce forma ar fi. si oricand. multumesc iar si iar, ca de obicei :).

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *