Cântecul florii de măr

memoria-pomilor-infloriti-10503048

Petale rătăcite zboară iar in dulce cor

Albe culori ne apasă trist in cântul lor

Covoare de fragmente cu sfios si delicat parfum

Visează paşi de dans pe al uitării nestatornic drum.

 

Floarea de măr tresare alba, roz în vis

A plâns iubirea strânsă in ea, greu paradis

Ea ştie că menirea ei e doar de a rodi

Chiar dacă pentru asta, pală, iarasi va muri.

 

Dar vântul o va legăna bland si senin

Şi zborul îi va fi din nou sublim destin

Topită când va arde sub al soarelui sărut

Sfârşit va fi, pentru un veşnic început.

 

5 thoughts on “Cântecul florii de măr

  1. Cântec florii de măr…

    Îmi amintesc, căzuse seara și vântul amăgea ușor.
    Iar soarele gălbui ca ceara, cu noi mergea la pas domol.
    În albă rochie de in și coroniță peste tâmple,
    Aveai acel zâmbet divin, mă mângâiai în șoapte surde.

    Cu palma prefăcută-n stea, cuprinsei mâna mea-n cădere:..
    Tu, o copilă ce strângea cu dragoste și cu putere,
    Atât de mică și firavă, trăindu-ți visul de iubire,
    Îmi pătrundeai ca o otravă în cuget, inimă, simțire…

    De unde ai așa voință în ochii care-ți strălucesc,
    Să semeni apriga sămânță celor care se doresc?
    Și mă topesc, mă las spre tine, nu are rost să-mpotrivesc,
    Cuvinte ce nu sună bine, când de fapt singur, Te Iubesc!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *