Eu şi duminica

am-mancat-prea-mult-1_67f15c47effdd6

Pentru mine duminica egal mancare, cu tot fluxul tehnologic aferent. De la cumpărăturile făcute dimineaţa, la gătit doua feluri fix şi mâncat cât e ziua de lungă. Azi am făcut borş cu fasole şi ciolan afumat şi pui cu smântână. După părerea mea, şi numai a mea, au ieşit de milioane. De borş cu fasole mi s-a năzărit de ieri, că am fost la ţară şi am luat fasole. Că ultimile pe care mi le dăduse mama, acum vreo doi ani, le-am aruncat anul trecut că făcuseră gărgăriţe. Aaaa, dar pot să spun că duminica mea cu ocupaţii preponderent gastronomice a început de fapt azi noapte pe la ora 2, când s-a trezit odorul, rupt de foame, ca în fiecare noapte de fapt (ca să fim înţeleşi, absolut în fiecare noapte) şi a cerut lapte cu biscuiţi. Tot ca în fiecare noapte. Cred că mănâncă în toate nopţile dintr-un an, o cisternă de lapte şi un metru cub de biscuiţi. Şi e slab de te sperii. A urmat un Actimel, obligatoriu încălzit puţin, şi acesta făcând parte din ritualul nocturn.

În fine, după ce s-a culcat înapoi fericit şi sătul, m-am pus şi eu în pat, să încerc totuşi să dorm dar mi-am adus aminte brusc de fasoleeee. Adică, dacă vreau să şi fiarbă, trebuie să le pun la înmuiat. Am sărit din pat ca o gazelă beteagă, şi am revenit în bucătărie să spăl fasolea şi să o pun la înmuiat. După ce am dormit vreo oră, bănuiesc, am simţit o pălmuţă care mă înghiontea. I se făcuse sete, iar eu am uitat să-i pun apă de seara la cap. Încă o vizită la bucătărie, că nu mai fusesem de mult, şi apoi nani, mai mult el decât eu, până pe la 8.  Plecat la piaţă pe la 9, fasolele puse dinainte la fiert şi schimbat deja prima apă. O să ziceţi  că nu e bine să plec de acasă lăsând aragazul deschis şi mâncarea pe foc. Dar având în vedere că eu de la uşa liftului până la poarta pieţei, fac maxim un minut jumate, nu mi-am făcut probleme. Acum mai urma sa va povestesc despre cum am procedat la gătirea celor doua feluri de mâncare, dar având în vedere că se pare ca de la atâta mâncare m-a lovit logoreea, şi sigur nu are nimeni răbdarea aia ca să ajungă să citească până aici, mă abţin.

Dar nu scăpaţi de partea cu mâncatul, dacă de gătit aţi scăpat să aflaţi detalii. Adică, cu faptul că, atunci când ştiu că am atâta mâncare bună şi proaspătă mi se face brusc foame o dată de la două ore fix. Aşa e că e cam rar? Ca să fiu sinceră, o oră, atâta rezist până să mănânc din nou.

Bulimie, logoree, e clar, eu şi duminica trebuie să fim despărţite. Nu rezonăm.

PS Imaginea trebuia sa fie cu un greiere, care sta cu burta în sus pentru că a mâncat prea mult, aşa cum stau eu acum. Dar nu am găsit… aşa că merge şi o broască, mai ales ca e simpatica foc 🙂