Un zâmbet dintr-o amintire s-a născut
Pe buze a răsărit fără emoţii sau speranţe
Străin de mine şi de ce mi-e cunoscut
La uşa sufletului când a stat să se descalţe.
Un zâmbet doar, nimic mai mult
A stăruit doar preţ de-o mică veşnicie
Poate şi-a amintit o floare ce-a înflorit demult
Sau poate un sărut timid, cu stângăcie.
Un zâmbet s-a întristat, şi m-a durut
Că n-am avut să-i dăruiesc o altă amintire
Şi neştiut, stingher a dispărut
Lăsănd în urma lui un strop de nemurire.