Un zâmbet doar

mc3a1scara-ojos111

Un zâmbet dintr-o amintire s-a născut

Pe buze a răsărit fără emoţii sau speranţe

Străin de mine şi de ce mi-e cunoscut

La uşa sufletului când a stat să se descalţe.

 

Un zâmbet doar, nimic mai mult

A stăruit doar preţ de-o mică veşnicie

Poate şi-a amintit o floare ce-a înflorit demult

Sau poate un sărut timid, cu stângăcie.

 

Un zâmbet s-a întristat, şi m-a durut

Că n-am avut să-i dăruiesc o altă amintire

Şi neştiut, stingher a dispărut

Lăsănd în urma lui un strop de nemurire.

20 Replies to “Un zâmbet doar”

          1. Crezi tu…. Daca nu-i place nu mananca, face greva foamei… vrea doar carnita, ficatel, sau pliculete din alea cu mancare umeda… altceva nu pofteste dumnealui 🙂

          2. Crezi tu că nu ştiu. Ştiu prea bine cum este cu escrocii aceştia sentimentali, patrupedele de pe lîngă casa omului. Ştiu şi cum este cu bipedele 😆 Cred că şi tu, ştii 😛

  1. Un zâmbet doar, nimic mai mult
    Ascunde însă atâta frumuseţe
    Cum doar în mai sub floarea lor ascund
    Cireşii cu cerceii la ureche!

    Ce frumos ai scris !

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *