Şi iată, soarele a căzut pe margine de cer
Ziua să-l ţină nu a mai putut. Luminii grănicer
Noaptea l-a strâns la pieptu-i de mormânt
Doar pentru ea să-l aibă. Al întunericului legământ.
Şi iată, tunetele peste noi s-au revărsat
Durerea a curs pe streşini. Suflete a îmbrăţişat
Pecete a pus pe ciob de inimi sângerând
Să le aline a vrut. Cu picături de ploaie sărutând.
Şi iată, iubirea destinul parcă azi şi l-a uitat
Indiferenţei locul i-a cedat senin. Sufletu-i amputat
Prin gânduri umblă zvon de părăsiri
Prin inimi nu mai este loc de amintiri.
