Şi iată, soarele a căzut pe margine de cer
Ziua să-l ţină nu a mai putut. Luminii grănicer
Noaptea l-a strâns la pieptu-i de mormânt
Doar pentru ea să-l aibă. Al întunericului legământ.
Şi iată, tunetele peste noi s-au revărsat
Durerea a curs pe streşini. Suflete a îmbrăţişat
Pecete a pus pe ciob de inimi sângerând
Să le aline a vrut. Cu picături de ploaie sărutând.
Şi iată, iubirea destinul parcă azi şi l-a uitat
Indiferenţei locul i-a cedat senin. Sufletu-i amputat
Prin gânduri umblă zvon de părăsiri
Prin inimi nu mai este loc de amintiri.
Si iata duminica iar e aici,
Lumea pe-acasa petrece, eu la servici.
De treaba n-am chef, de foame iar strig
Bai, dati drumu la Soare ca parca-i prea frig!!!
Offf. aiurea e sa fii duminica la serviciu, da sa vezi ce aiurea e sa fii in pat cu glezna sucita si sa strigi de foame ca si tine si nimeni sa nu raspunda… 🙂
Cunosc! am ambele picioare rupte!Dar am invtat sa topai intr-un picior, ca nu puteam sa merg cu carjele, ma impiedicam de praguri. deci nimeream singura la frigider. ba, intr-o noapte am nimerit si la non-stopul din fata blocului, topaind 4 etaje pe scari de am sculat tot blocul.;)) hai ca trece. si daca nu trece…s-a inventat drujba!:))
Drujba zici? Brrrr 😆
Reblogged this on Graffiti-uri pe pereţii unei gări.