Linişte

555731_387661971264359_1320395533_n

Pe mal de lacuri se aşează umbre

În depărtări se înalţă norii

Prea vertical coboară raze

Să aprindă în noi pierduţi fiorii.

 

Din muchii verzi ce taie cerul

Se văluresc stranii păduri

Pe umeri grei purtând misterul

Renaşterii în mii de rânduri.

 

Doar liniştea încape albă totul

Nimicul umple inima şi gândul

Se stinge în noi încet păcatul

Se rupe al timpului mult prea strâns nodul.

 

10 thoughts on “Linişte

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *