Fragment de furtună

Cade furtuna

Aspra, şuierând

Zbateri de gânduri

Pornite spre nicicând.

Seninul cedează

Spaime se strâng

Întuneric ne atinge

Pe suflet nătâng.

Iluzii se pierd

În vârtejul de vânt

Nemişcarea priveşte

Din gol de pământ.

Ploaia aşteaptă

Semnalul divin

Suspansul ne apasă

În clipe de chin.

Şi tunetul tace

Şi fulgeru-i orb

Nimicul tresaltă

Pe cer se roteşte un corb.

Duzina de cuvinte – O călătorie magică

Luggage4

Tot ce am avut în viaţa asta se poate aduna într-o paporniţă, nu prea grea, ca să pot începe, la o adică, o călătorie cu ea în spate. Ar încăpea în ea lejer ceva emoţii, câteva iluzii, oarece speranţe, nişte visuri şi multă pasiune. Dar nu e doar atât, ar mai fi şi un băieţel, poate mi-ar fi plăcut şi o fată, dar cu el m-am căpătat, cu el am rămas. Apoi o pisică, un motan de fapt, Miu pe numele lui, ştie Tineriu de ce :-). Am avut chiar şi vreo două almanahe, cumparate de mama pe vremuri şi pe care atâta le-am citit, în lipsă de altceva că au ajuns să-mi călăuzească într-o oarecare măsură viaţa. Dar şi amintirea trupului meu de şerpoaică, atât de slabă la tinereţe că ziceai că un virus a intrat în mine, şi sunt fără de scăpare. Am purtat şi o mască de scorpie, o perioadă. Aş lua-o cu mine în călătorie, că nu se ştie când pot avea din nou nevoie de ea. Poate prin justiţie….dacă ar fi să mai ajung, acolo sigur ai nevoie de multe măşti, iar cea de scorpie e preferata. Cu alte cuvinte mi-e dor de fiecare lucruşor adunat de-a lungul timpului, aşa ca o mătuşă care nu aruncă nimic, poate cine ştie, îi va folosi vreodată la ceva. Bune, rele, m-au ajutat să cresc. O să trebuiască să fac totuşi o selecţie drastică, să păstrez numai ce pot lua cu mine în acea călătorie magică spre abis.

Provocare pornita de la psi.