Cade furtuna
Aspra, şuierând
Zbateri de gânduri
Pornite spre nicicând.
Seninul cedează
Spaime se strâng
Întuneric ne atinge
Pe suflet nătâng.
Iluzii se pierd
În vârtejul de vânt
Nemişcarea priveşte
Din gol de pământ.
Ploaia aşteaptă
Semnalul divin
Suspansul ne apasă
În clipe de chin.
Şi tunetul tace
Şi fulgeru-i orb
Nimicul tresaltă
Pe cer se roteşte un corb.
frumoasa poezie,am citit-o chiar pe furtuna 🙂
perfect.. inseamna ca ni s-au sincronizat furtunile 🙂
Vai de mine ! Parca descrii Apocalipsa, dar creezi imagini spatiu asi putea spune si culoare Frumos Printesa !
O seara frumoasa !
O seara frumoasa si tie!
Chiar pare o bucatica de apocalipsa. Impresionant!
Impresionanta e natura care ne inspira de fiecare data…