Visul florii este fructul
Şi al fructului sămânţa
Al seminţei este floarea
Ce-şi împrăştie culoarea.
Visul pomului e-n muguri
Ce se smulg din adormire
Primăvara când visează
Doar petale de iubire.
Visul cerului e-n soare
Şi-al pământului în ploaie
Noaptea stelele visează
Prea demult şi prea departe.
Visul pietrei e nemişcarea
Şi al răului căderea
Al zăpezii este fulgul
Al iubirii mângâierea.
Visul omului e împlinirea
Tuturor viselor sale
Şi de-ar fi aşa să fie
Alte vise ar sta să nască.
Visul omului e visul
Şi speranţa, amăgirea
Împlinirea-i doar o treaptă
El vrea chiar… nemărginirea.
Ce de visuri ai …. visat! Foarte frumoasa poezia ta. Ai strans laolalta toate visurile.
Dar nu sunt visurile mele… e drept ca am visat eu odata despre ele… 🙂
Daaa…din toate visul omului este cel mai greu, dacă nu imposibil, de împlinit. O zi frumoasă. 🙂
Asa e Kristi…. O zi frumoasa la malul marii si tie 🙂
Pingback: Dacă dragostea ar cânta prin -Vi(s)ul | Alma Nahe
Frumoasa impletirea visului, aici la tine. Mai…da’ chiar nemarginirea??? :))))
Pai? Nu? 😆
Pff…ce de-a calcule, mereu aceleaşi: 7+2=9 🙂
Şi visul furnicii unde e? 🙂
sa invete greierele sa munceasca 😆
Păi, nemărginirea o avem în fața ochilor…
problema e sa o si vedem…
Pingback: Visul- Psiluneli | Fata din vis
Pingback: Visul – ca modalitate de a exista | BLOG D'AGATHA
„Visul omului e visul”… adevărat. Suntem fabrici de vise, dar ce-ar mai fi viața fără ele?! 😀
Da, visam mereu si asta ne ajuta sa crestem…
Pingback: Psiluneli-Visul | Cățărătorii