Plouă iar

january_rain

Plouă din nou. Urăsc fiecare picătură de apă care cade din cer.

Plouă iar. Apa continuă să se infiltreze într-un colţ de balcon şi peste tot în suflet. Peretele a pierdut treptat bătălia cu ploaia, de la o furtună la alta, de la o ploaie măruntă şi nesfărşită la alta şi nu mă mai poate apăra. Sufletul s-a îmbibat şi el cu apă. Din materie vibrantă a ajuns o biată băltoacă. Ce poate să simtă o băltoacă? Sau cum? Trupul în schimb a intrat într-o continuă simbioză cu patul. Se hrănesc unul din altul. Ar pleca, dar nu are unde să se ducă, pentru că totul e ud. Ar zâmbi, dar nu are de ce, pentru că totul e gri. Ar cânta, dar peste tot se aude doar sunetul ploii. Aşa că se lasă cuprins în braţe de cearceafuri şi perne de mătase, simţind doar ura pentru fiecare strop de ploaie şi greaţa instalată adânc în măruntaie. Respiraţia e mai rară, bătăile inimii la fel, vegetează doar…

Plouă… Norii au căzut iar, grei, şi mi-au alungat toate visele.

4 thoughts on “Plouă iar

  1. Lasă că o să fie așa cald încât o să ne dorim o picătură de ploaie… Ce bucurie are patul că te simte aproape !? 😀

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *