Chimia vieţii în şcoală n-am aflat-o
Nici fizica luminii nu ne-a pătruns adânc
Am învăţat să dăm cifre valorii
Şi matematica averii să ni se adune în gând.
Gramtica iubirii ne este neînţeleasă
Anatomia urii am desluşit-o întâi
Trăim cu televiziunea în incultură
Cu manelismul în concubinaj murim.
Prin geografia vieţii neîmplinite
Prea singuri zilele călătorim
Istorie măcar de-am înţelege
Oameni am deveni, deşi deja suntem.
Nu şcoala ne învaţă prima cum să fim,
Ci dragostea primară de părinţi,
Căci oameni nu ne naştem, devenim.
Altfel vom fi fiinţe fără minţi!
deja ai primit un răspuns perfect… 🙂 cu care sunt întru totul de acord.
L-am vazut, dar am o durere groaznica de msaea, si nu sunt in stare sa-i raspund 🙂
Sper să-ţi fi trecut durerea. Sper. Mie versurile tale mi-au luat orice durere…..mulţumesc
Nu, nu mi-a trecut, n-am avut asa durere de foarte multa vreme…. Dar cand imi scrii tu parca e mai bine 🙂
Fromos zici, frumos comentariul lui Adrian!
Multumesc Andrei.