Unde s-au ascuns zăpezile
Iernilor care au fost
Li s-au topit inimile
Dorurilor de prisos.
Unde s-au ascuns culorile
Florilor ce s-au trecut
S-au pierdut cu zările
În iubiri de neştiut.
Unde s-au ascuns durerile
Din cântecele de atunci
Şi-au rătăcit notele
Pe cărări de nepătruns.
Unde pleacă păsările
Toamnei care va veni
Când îşi uită verile
Care ierni vor deveni.
Unde mor iubirile?
Sufletele oare mor?
Mor şi amintirile?
Sau ele doar nu mai dor?
Iubirile nu-s nişte păsări care mor,
Doar pleacă uneori să-şi tragă rasuflarea,
Şi chiar dacă în urma lasă cuvinte care dor,
Se-ntorc ca valul ce nu-şi uită marea!
Iubirile sunt pasari, pentru ca zboru-l stiu
Cand tu le vrei si le astepti chemarea
Ele te uita sus pe cerul sidefiu
Chiar daca tu inca ii mai simti imbratisarea.
Dacă iubirea-i pasăre ce zboară,
Eu sunt al ei îndrăgostit dresor,
O chem pe umăr si o leg cu sfoară,
O port cu mine până se transformă-n dor!
Iubirea cu un dor se impleteste
Si-n urma ei ramane numai dor
Un dor de noi, de mine si cu tine
Un dor de noi, noi amandoi.
E atâta dor în strofa ta din urmă,
Căci teama mă cuprinde uneori,
N-aş vrea ca spaimele să mă ajungă,
Şi sentimentele să piară-n zori
Ce-ar putea fi in a dorului cantare?
Daca nu dorul care doare tot mereu
Iubirea e atat de trecatoare
In urma ei raman doar eu cu dorul meu.
Dar dorul se conjugă la pătrat,
Si-ntotdeauna se multiplică cu doi,
Iubirea nu e doar un zbor ratat,
De ce e atâta teamâ între noi?
Frumoase întrebări transpuse în inspirate versuri.
Multumesc!
Da. Iubirile și sufletele mor iar amintirile dor!
Sufletele nu mor, si ar trebui ca nici iubirile sa nu moara….
Doar dor nespus şi şoapte de iubire
Imi spui că ai şi că-ţi rămâne-n fapt,
Eu cred in fapte, nu in amăgire,
Dorul ţi-l las, iubirea mi-este leac.
Iubirea este doar o amagire
Pornita din nevoia de a trai
Nu stim IUBI cu-adevarat, ar fi o fericire
Traim atunci cu dorul de-a IUBI.