În viaţa mea secretă ninge cu fluturi
În visul meu ascuns plouă cu flori
În drumul meu stingher m-aşteaptă valuri
De mări şi de meduze albastre în culori.
În somnu-mi prea uşor pândesc iluzii
În ceasul de alint îmi cresc comori
Când liniştea cuminte picură-n perfuzii
De dor şi de iubire. Tu să mă adori.
În gândul meu plecat mă întorc la tine
În sufletul meu astăzi soarele-l ating
Iar mângâierea ta o vară-mi ţine
Şi-o toamnă în care setea de iubire o să-mi sting.
De ce să-ţi stingi iubirea într-o toamnă?
Când gheaţa ţi-o pâstrează pentru veşnicie,
Oferă-i fluturi ninşi în plină iarnă?
Şi lasă ghioceii să se nască plini de bucurie!
Iubirile se sting in anotimpuri
In toamne, ierni sau calde veri
Dar se nasc iarasi peste timpuri
Cum renaste natura-n primaveri.
Plăcute versuri…dar nu-mi plac meduzele 😀
culmea ca nici mie 😆
Crezi că iubiri se nasc şi mor,
Şi iar se nasc printre cuvinte!
Atunci de ce e-aşa pustiu prin nor?
Şi strada-i plină de morminte!
Foste iubiri se cern in suflet
Raman melancolii in urma lor
Doar strofele le poarta-n cantec
Si pasarile pe aripi in zbor.
…Ce frumos calatoresti in vesnicie! Si melodia e potrivita precum cea de anul trecut “Set fire to the rain”. Frumoasa si molipsitoare mai ales starea ta de dragoste!…
Tu te-ai molipsit? 🙂
Da!!