Uitări

Când eram tristă soarele răsărea

Şi-mi arăta întinsă calea

Lumina lui prin gânduri strălucea

Găsindu-i sufletului meu cărarea.

 

 

Când eram obostiă stele răsăreau

Îmi trimiteau sclipiri pe gene

Emoţii, miliarde, un loc în inimă cerşeau

Un vis, un dor, un vers citit alene.

 

 

Când te iubeam doar vânturi lungi porneau

Să-mi răcorească dorul greu de tine

În aşteptări secundele le prefăceau

Iar clipele în neîmplinite destine.

 

 

Când te-am uitat uitarea m-a îmbrăţişat

Dar a plecat şi a uitat de mine

Şi te iubesc din nou, neîncetat

Chiar de uitarea a plecat la tine.