Credeam în vise pe atunci
Năşteam un mâine de prin ieri
În aşteptări mă închideam
Şi te iubeam, da te iubeam.
Mă întâlneam cu mine iar
Dar rătăceam înspre adânc
Credeam în tine, te trăiam
Şi te iubeam, da te iubeam.
Destinele tot renunţau
Doar paşii tăi mă împlineau
Urcam spre tine coboram
Şi te iubeam, da te iubeam.
Şi-acele toamne iar veneau
Le întâmpinam din nou în doi
Atât de fericiţi eram
Că te iubeam, da te iubeam.
La timpul prezent care ar fi versiunea?
conjugam verbele si vedem 🙂
Degeaba, Dor, degeaba! Totul este la trecut! Pe cine mai încălzeşte frumoasa ta declaraţie!
O poezie despre iubire nu e niciodata degeaba…
Iti propun timpul prezent persoana intai ! Ei…da ! Frumos!!!.