S-a întâmplat

253073_507617982599820_1798564674_n

S-a întâmplat

Să privesc cerul

Albastru scăpat din strâmtori

Înalt ca pasărea ce zboară

Prea liber, prea încăpător.

S-a întâmplat

Să ascult vântul

Hoinar, nebun şi călător

M-a răvăşit c-o adiere

M-a înfiorat ca un amor.

S-a întâmplat

Să-mi crească aripi

Dar zborul nimeni nu m-a învăţat

Şi le-am ascuns la mine-n suflet

Încet, de ele am uitat.

S-a întâmplat

Să-mi caut calea

Ce-am rătăcit-o de atâtea ori

Şi-am înţeles atunci că întâmplarea

Ţi-e scrisă-n stele prea adeseori.

15 thoughts on “S-a întâmplat

  1. Draga mea m-am plimbat prin gradina blogului tau si am descoperit deosebite “flori”.Ca gradinara ce esti iti doresc bafta.Voi mai trece pe la tine(daca esti bineboitoare).

  2. …S-a intamplat ca,mai demult, am ajuns sa te citesc odata si de atunci a deveenit o obisnuinta! Cand nu pot sa o fac, este o senzatie precum lipsa fumatului la cei impatimiti! Nu sunt in atare sa-ti descriu senzatia de placere si de bine pe care o am dupa ce citesc ce scrii !Ceea ce regret este in legatura cu drumurile paralele pe care calatorim in viata unii fata de altii: tanjim,ne dorim prezenta,dar nu ne putem vedea decat o clipa calatorind in sens opus…

    • Oricat ar fi ele de paralele, drumurile se mai si intersecteaza, macar la infinit… :-). Iti multumesc ca ma citesti cu atata consecventa.

  3. O, da! Calea e scrisă în stele!
    Ce versuri frumoase şi ce imagine minunată ai ales. Parcă se şi aud valurile liniştite ale mării şi tipătul pescăruşului…
    O zi frumoasă! 🙂

  4. …s-a întâmplat să-mi placă aici,
    o dată şi încă o dată,
    în versuri simple pot să zbor,
    prin vise niciodată;
    şi sorb cuvinte ce le scrii
    într-un senin de toamnă,
    cu pescăruşi, imagini vii
    şi-un infinit de apă.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *