Duzina de cuvinte…Viaţă de aristocrat

Mi-e viaţa ca de aristocrat, pe bune

Când mă trezesc în zori mă simt de parcă soarele abia apune

Nu pentru c-aş fi fost la bal, la dans de societate

Ci pentru că nu m-au lăsat să dorm iar gândurile toate.

 

 

Şi-n visul meu dansam un vals german, o feerie

Dar mi-am adus aminte brusc că nu am ce să-i pun copilului în farfurie

Şi chiar de în salon orchestra cânta iar o piesă în fa major, cu greutate

Eu mă gândeam: Cu ce-mi plătesc eu ratele măi frate!!!

 

 

C-am datorii de n-o să le plătesc un secol de acuma

Aşă că eu de romantism am cam uitat, îmi e tot una

De-o fi frumos sau nu de-acum alesul

Voi măsura în bani mai bine interesul.

 

 

Dar cum nu pot să mă prefac în fluviu din păcate

Tot eu o să alerg în pas vioi să le rezolv pe toate

Uraţi-mi deci succes şi la mai mare

Dar nu la datorii, e drept că şi-un aristocrat le are…

 

27 thoughts on “Duzina de cuvinte…Viaţă de aristocrat

  1. Pingback: Duzina de cuvinte- Un pitic… | Cățărătorii

  2. De la mine ” dordefemeie”
    Ai urarea de a pune
    Milioane -n farfurie
    Si nu doar cateva prune !!!
    Weekend placut !
    Aliosa.

  3. În încrâncenarea nevoii de ban,
    Ai uitat că banu-i în van.
    Dar pentru că vorbi dordefemee,
    Soarta-i va fi mulți bani să-i dee!

    • Banu-i in van, crezi ca nu stiu?
      Dar cand copilul cere, nu-i hazliu
      Sa-i zic ca n-am, sa nu mai ceara
      Si ca de rata n-o platesc ramanem pe afara…

  4. Îmi plac principiile tale enunţate aici,
    Cu dor de aristocraţi şi romantism pierdut,
    Un înger s-a cutremurat când le-a citit,
    Şi din al nouălea cer el a căzut! 🙂

    • Dar ingerul n-a inteles ca ce am scris e doar o ipoteza
      La care am renuntat precum am zis, chiar in viteza
      Ca asa cum fluviu nu pot deveni, nici romantismul
      In veci nu ma va parasi, oricat mi-as da eu interesul… 🙂

  5. Daca ar sta omul sa se gandeasca doar la datorii si la farfuriile goale, robot ar deveni si toate cartile si poeziile scrise pana acum ar semana a SF-uri. 😉

  6. datorii avem şi noi
    şi mai vechi şi de astea noi
    de-am uitat să mai dansăm
    viata să ne-o bucurăm;
    dar tot sper spre fericire
    poate dinspre-o moştenire.

  7. Orice aristocrat, sa stii,
    traieste doar din datorii!
    El are titluri si castele,
    dar nu poate manca din ele!
    🙂

  8. Să fii aristrocrat în suflet e mai greu!
    I-adevărat, nu asta pui în farfurie,
    nici romantism,
    nici poezie, căci de mă uit în portofel,
    frig în “salon“, rece german.
    Dar, fără dans,
    fără un pic de nebunie,
    ţinând-o numa’-ntr-o măsură,
    n-aş rezista!
    Prefer să fiu un suflet visător,
    n-am de-ndurat un secol,
    ci un fluviu, poate,
    dar ale cărui ape sunt şi eu
    şi-am să mă mişc vioi,
    ca într-un vals cu soarta,
    piesă importantă-n societate,
    nu sclavul ei!

    • In romantism ma scald ca intr-un fluviu
      Si poezia imi sta martor inca un secol sper
      Dar ca sa fac un dans in societate
      Cand la serviciu si-n salon acasa e ca in frigider
      Chiar de ma misc in pas vioi tot frig imi este
      Si fac un vlas ca sa ma incalzesc
      Dar detasata chiar de tot nu pot sa fiu
      Cand ratele nu am cu ce sa le platesc.
      De-as fi intr-un oras german poate ar fi altfel
      Si mi-as permite a fi aristocrat
      Si as visa si sufletul mi-ar creste
      Poate masura greutatilor n-o sa ma faca ca din drum sa ma abat.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *