Mi-e viaţa ca de aristocrat, pe bune
Când mă trezesc în zori mă simt de parcă soarele abia apune
Nu pentru c-aş fi fost la bal, la dans de societate
Ci pentru că nu m-au lăsat să dorm iar gândurile toate.
Şi-n visul meu dansam un vals german, o feerie
Dar mi-am adus aminte brusc că nu am ce să-i pun copilului în farfurie
Şi chiar de în salon orchestra cânta iar o piesă în fa major, cu greutate
Eu mă gândeam: Cu ce-mi plătesc eu ratele măi frate!!!
C-am datorii de n-o să le plătesc un secol de acuma
Aşă că eu de romantism am cam uitat, îmi e tot una
De-o fi frumos sau nu de-acum alesul
Voi măsura în bani mai bine interesul.
Dar cum nu pot să mă prefac în fluviu din păcate
Tot eu o să alerg în pas vioi să le rezolv pe toate
Uraţi-mi deci succes şi la mai mare
Dar nu la datorii, e drept că şi-un aristocrat le are…
prima impresie a fost sa cred ca dizina trebuia sa fie duzina 😀
Asa trebuia sa fie, dar din viteza… a iesit ce-a iesit 🙂
Succes, dragă dordefemeie. Și la mai mare, numai în cele bune.
Multumesc draga mea, asa sa fie 🙂
La mai mare atunci, Dor! și nu, nu la datorii 😀
Multumesc, la mai mare sa fie 🙂
De la mine ” dordefemeie”
Ai urarea de a pune
Milioane -n farfurie
Si nu doar cateva prune !!!
Weekend placut !
Aliosa.
Multumesc de urare, asemenea si tie! 🙂
M-ai vrăjit,
M-ai fermecat
Şi fără cuvinte
M-ai lăsat!
😀
Nu am cum sa te vrajesc
Vraji as face, dar ma opresc
Farmecele de le-as sti
Ratele mi le-as plati 🙂
În încrâncenarea nevoii de ban,
Ai uitat că banu-i în van.
Dar pentru că vorbi dordefemee,
Soarta-i va fi mulți bani să-i dee!
Banu-i in van, crezi ca nu stiu?
Dar cand copilul cere, nu-i hazliu
Sa-i zic ca n-am, sa nu mai ceara
Si ca de rata n-o platesc ramanem pe afara…
Îmi plac principiile tale enunţate aici,
Cu dor de aristocraţi şi romantism pierdut,
Un înger s-a cutremurat când le-a citit,
Şi din al nouălea cer el a căzut! 🙂
Dar ingerul n-a inteles ca ce am scris e doar o ipoteza
La care am renuntat precum am zis, chiar in viteza
Ca asa cum fluviu nu pot deveni, nici romantismul
In veci nu ma va parasi, oricat mi-as da eu interesul… 🙂
Ce-ar fi o masă bogată fără liniște și… romantism?
Nimic, e drept…
Bey, iti spun eu ca tu esti mic copil pe langa aristocrat…Sa vezi la ala datorii!
Hai, sa ai o zi buna. 🙂
Da, dar ala o fi avand si venituri pe masura… :-). O zi faina si tie!
Daca ar sta omul sa se gandeasca doar la datorii si la farfuriile goale, robot ar deveni si toate cartile si poeziile scrise pana acum ar semana a SF-uri. 😉
Si asta-i drept, dar ce sa fac daca cuvintele propuse asta mi-au sugerat mie? 🙂
datorii avem şi noi
şi mai vechi şi de astea noi
de-am uitat să mai dansăm
viata să ne-o bucurăm;
dar tot sper spre fericire
poate dinspre-o moştenire.
Mosternirea ar fi buna
Platesc datorii pe-o luna
De dansat eu as dansa
Nu ma invita nimenea… 😆
Orice aristocrat, sa stii,
traieste doar din datorii!
El are titluri si castele,
dar nu poate manca din ele!
🙂
Am banuit eu ca-i asa
Ca seamana cu viata mea
Doar ca eu titluri n-am si nici castele
Dar am prietenii si ma bucur enorm de ele 🙂
Să fii aristrocrat în suflet e mai greu!
I-adevărat, nu asta pui în farfurie,
nici romantism,
nici poezie, căci de mă uit în portofel,
frig în “salon“, rece german.
Dar, fără dans,
fără un pic de nebunie,
ţinând-o numa’-ntr-o măsură,
n-aş rezista!
Prefer să fiu un suflet visător,
n-am de-ndurat un secol,
ci un fluviu, poate,
dar ale cărui ape sunt şi eu
şi-am să mă mişc vioi,
ca într-un vals cu soarta,
o piesă importantă-n societate,
nu sclavul ei!
In romantism ma scald ca intr-un fluviu
Si poezia imi sta martor inca un secol sper
Dar ca sa fac un dans in societate
Cand la serviciu si-n salon acasa e ca in frigider
Chiar de ma misc in pas vioi tot frig imi este
Si fac un vlas ca sa ma incalzesc
Dar detasata chiar de tot nu pot sa fiu
Cand ratele nu am cu ce sa le platesc.
De-as fi intr-un oras german poate ar fi altfel
Si mi-as permite a fi aristocrat
Si as visa si sufletul mi-ar creste
Poate masura greutatilor n-o sa ma faca ca din drum sa ma abat.