Ploaia

 

Ploua cuminte

Prin gand şi prin minte

Un dor de cuvinte

În cer se aprinde.

 

Plouă amar

De alb n-am habar

Doar negru avar

De-aici la hotar.

 

Plouă de-o noapte

Cu fragede şoapte

În vise şi fapte

Ca merele coapte.

 

Plouă nestins

Mă doare un vis

Că soarele-i stins

Pe-un cer necuprins.

 

Plouă în mine

Cu lacrimi senine

Cu suflete pline

De mine, de tine.

 

Plouă mereu

Iubite, e greu

Să înalţ curcubeu

Când ploaia sunt eu.