Străină

Coboară norii pe pământ

Coboară

Îmi cad pe umeri grei plângând

Într-o doară.

 

E frig în cer şi rece vânt

Mă strânge

În suflet nu mai am cuvânt

Mă înfrânge.

 

Culori prea fade mă rănesc

Amare

Din frunze ce mă părăsesc

Culoare.

 

Străină sunt de toamna ta

Albastră

Mă recunoşti în altcineva

Sihastră.

 

 

Coboară norii pe pământ

Coboară

Iar visele în care plâng

Îmi zboară.