Coboară norii pe pământ
Coboară
Îmi cad pe umeri grei plângând
Într-o doară.
E frig în cer şi rece vânt
Mă strânge
În suflet nu mai am cuvânt
Mă înfrânge.
Culori prea fade mă rănesc
Amare
Din frunze ce mă părăsesc
Culoare.
Străină sunt de toamna ta
Albastră
Mă recunoşti în altcineva
Sihastră.
Coboară norii pe pământ
Coboară
Iar visele în care plâng
Îmi zboară.