Ai plecat

Tu ai plecat
Ai privit inapoi doar o clipa
Dar degetele tale au rămas.
N-au vrut să plece iar cu tine
Mi-au făcut mai întâi un semn
Ce părea un stins La revedere
Apoi s-au dedublat într-o îmbrăţişare
Şi într-o mângâiere.
A degetelor mele.
Mă întrebam, ce să aleg?
Îmbrăţişarea, mângâierea?
Dar nu, am ales doar semnul
Obosit cum era de atâta aşteptare
Pentru că am ştiut că nu e un Adio
Şi că va mai fi.
Tu ai plecat
Dar degetele tale au rămas
Ascunse în clipele uitării de noi.

6 thoughts on “Ai plecat

  1. Acum recitind, mi-am dat seama de subtilitatea mesajului tau: alegerea este spre duh desi, el se afla mult obosit de asteptare .Dar de abia asteptarea, si ea o forma a suferintei, a pus temelie de piatra unei relatii neasteptate si poate…chiar haotica de multe ori! Cand fiintele se despart vremelnic, ultima “prelungire” posibila a sufletului lor o reprezinta degetele mainilor, care,in cele din urma, isi inteleg rolul strict pe care-l au si in felul asta mahnite,se intorc rusinate la dimensiune stricta a materialului din care fac parte.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *