Secundele îmi ticăie
Încet, preling fiori
Aprind şi artificii
În mine uneori.
E timpul cel ce bate
În inima-mi mereu
Sau dorul stins în suflet
De tine, mine, EU.
Nu-i nimeni vinovat
De timp şi de ecou
Se întâmplă doar să cadă
În mine-n un vechi tangou.
Cu paşi ce nu se uită
Cu paşi care mai dor
Secundă cu secundă
Tangourile mor.
Vise emoţii
Adormite
În calde aşternuturi
Trezite
În zbateri de pleoape
Intrate
Prin porţi albe de suflet
Pudrate
Pe aripi senine de îngeri
Ascunse
De întunericul din spatele stelelor
Uitate
De albastrul zorilor de zi
Repetate
În adâncimi de neînţeles
Coborâte
În primitivul din noi
Mai aproape
De esenţa luminii
Sau de ruina întunericului
Scufundate
În trăiri de nedescris.
Vise emoţii
Ce fulger v-a născut în mine
De-am atins cer şi mare şi pământ?
Visez că scriu, visez că plâng.
