Corespondenţe

Mi-a vorbit luna
Cu albele-i cuvinte
Despre un răsăsrit
Şi un apus cuminte.

Mi-a vorbit steaua
Ce tocmai lumina
Că va cădea odată
Chiar de-ar fi steaua mea.

Mi-a vorbit frunza
Cu glasul ei subţire
Că de-i frumoasă verde
Îmi lasă o amintire.

Mi-a vorbit pasărea
Din zborul ei prelung
Că va rămâne odată
De-a pururi pe pământ.

Eu le-am rugat atunci
Să nu mă uite-n zbor
Şi să mă ia cu ele
În apusurile lor.

9 thoughts on “Corespondenţe

  1. Este frumos! …Dar bunului Dumnezeu trebuie sa-I adresezi ruugamintea!!!…
    Sunt convins ca te va asculta Dor!

  2. De vrei să vezi apusuri ca pasărea în zbor
    De vrei să lasi in urmă povesti care te dor
    Să-ţi prinzi un gând cunună pe seară, mai târziu
    Şi-un înger o să-l plimbe prin vis, şi-n cerul lui.

  3. Nu te grăbi spre acele apusuri îndepărtate…noi cititorii tăi te dorim aproape de suflet…în fiecare zi. Un weekend plăcut. 🙂

  4. Foarte frumoasa si sentimentala poezia…
    Melancolica… poate multi s-au speriat de acele apusuri, dar a doua zi soarele rasare din nou…
    O seara placuta, acum la apus, si dimineti senine si pline de bucurie

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *