Mă-ntrec cu luna în priviri rotunde
Melancolia ei îmi bate în geam
De-ai fi aici, oricând dar nu oriunde
Tu, prea străină-n noapte! Străină eu eram.
Mă cauţi cu ochi albi prin emisfere
Mă strigi cu glasul mut din rece neam
Te aşteaptă iar o altă decădere
Tu, prea fragilă şoaptă! Fragilă eu eram.
M-ai mai chemat în alte nopţi la tine
Te-am mai visat. Cum ne asemănam…
Şi-ai dispărut în zori, poate-i mai bine
Tu, cea pierdută clipă! Pierdută eu eram.
Nu pot rosti nicicând acest cuvânt, oribil…
Prefer frumos, armonios, iubibil
Cât despre vrajbă nici nu vreau s-aud
Prefer doar împăcare să existe pe pământ.
Minciuna cu picioarele ei scurte
Învinsă de adevăr să fie, orişiunde
Şi un condur să mai primească-n dos
Că şi aşa are fundul cam jos 🙂
Fals poate doar să cânte o soprană
Când de talent este puţin orfană
Şi de impresie s-a înscris şi ea la canto
Ce amăgire… măcar de-ar fi cântat în esperanto.
Şi în amabil de-ar poza un om doar de faţadă
M-aş uita trist la el şi-aş ridica dintr-o arcadă
Prea toxic i-ar părea atunci dacă i-aş spune
Fii sufletist, fii bun, fii iubitor, şi ai să creşti cu adevărat, pe bune.
Asta a fost propunerea mea, uşor frivolă, pentru duzina de cuvinte din seara asta. Alte scrieri care merită citite găsiţi în tabelul de la psi.
Şi fără nicio legătură bineînţeles, decât cu un cuvinţel scăpat undeva mai sus, o dedicaţie pentru toate fetele din clubul psi şi nu numai 🙂
