Nu pot rosti nicicând acest cuvânt, oribil…
Prefer frumos, armonios, iubibil
Cât despre vrajbă nici nu vreau s-aud
Prefer doar împăcare să existe pe pământ.
Minciuna cu picioarele ei scurte
Învinsă de adevăr să fie, orişiunde
Şi un condur să mai primească-n dos
Că şi aşa are fundul cam jos 🙂
Fals poate doar să cânte o soprană
Când de talent este puţin orfană
Şi de impresie s-a înscris şi ea la canto
Ce amăgire… măcar de-ar fi cântat în esperanto.
Şi în amabil de-ar poza un om doar de faţadă
M-aş uita trist la el şi-aş ridica dintr-o arcadă
Prea toxic i-ar părea atunci dacă i-aş spune
Fii sufletist, fii bun, fii iubitor, şi ai să creşti cu adevărat, pe bune.
Asta a fost propunerea mea, uşor frivolă, pentru duzina de cuvinte din seara asta. Alte scrieri care merită citite găsiţi în tabelul de la psi.
Şi fără nicio legătură bineînţeles, decât cu un cuvinţel scăpat undeva mai sus, o dedicaţie pentru toate fetele din clubul psi şi nu numai 🙂
Tu şi Adriana parcă că v-aţi vorbit,
amândouă-n versuri, ne-aţi propovăduit
despre iubire, bunătate…
şi uitături…şi nu că aţi văzut greşit,
dar…
eu aş adăuga atât:
puţină toleranţă,
dar şi atenţie,
căci vra(j)ba-i vrajă…
şi mai zic aşa,
(că tot s-a potrivit cu vraja cea):
oricine-n lumea asta,
dar oricine,
se poate dovedi o cotoroanţă,
deşi ea în oglindă se vedea minune.
Nu cred in cotoroante vezi doamne minunate
Eu cred in bunatate si in trairi adevarate
Cat despre vrajba, sa o stranga cui ii place
I-o dau pe toata, ca eu cu ea n-am ce face 🙂
Subiectivismul il port cu mine pretutindeni,
Nu pot vorbi nici clar, nici prea cu argument,
Cu gând senin am scris acele dragi cuvinte,
Si nu văd sensuri rele pe niciun firmament.
Dar dacă gânduri strâmbe aduc azi cu duzina,
Mă voi feri de acum, şi-acum sting lumina;
Nu înainte de a saluta “dordefemeie”
Că tot împartim azi ….jumate de idee.
Si salut oricum pe toată lumea. O seară faină!
Eu cred ca vrajba nu trebuie sa apara aici, sub nicio forma, despre asta am scris noi amandoua, si nimeni nu cred ca incerca sa dea alt sens celor spuse. Sper!
Pingback: Duzina de cuvinte- Cugetări (ne)cugetate | Cățărătorii
Foarte frumoase gânduri. De-ar fi mereu şi în toate aşa. Mi-a plăcut cum ai zis despre… minciună!
Weekend frumos! 🙂
Da, si mie mi-a placut ce-am zis despre minciuna 😆
Deci fundurile lasate se repara cu conduri, fie ei si neauriti! E bine de stiut!
E buna si vrajba uneori, pentru ca lamureste lucrurile, ni le arata intr-o lumina noua si ne face sa intelegem exact ce a fost si ce ramane de facut. 😉
Vrajba e mai mult decat o cearta si mai urata, eu zic ca nu e buna nicicum…
Ce lume minunata ar fi . E un exercitiu pe care ar trebui sa il facem mereu.
Repetitia e mama invataturii… 🙂
Frumos mesajul de la final. Mai ales că și eu cred în el. Că s-a dovedit că nu este suficient să fii bun ca să ai liniște și pace, asta este altceva. Eu, în naivitatea mea, continui să cred.
inseamna ca esti de-a mea 🙂
În esperanto mi-ar plăcea să fie și vorbele rele nu doar cântecul sopranei tale. Așa le-am ignora mai ușor 😀
Se pare ca nu e chiar asa de simplu…. de regula eu asa procedez… dau ignore 🙂
Nu inteleg ce mare iritare cu fundurile lasate !E cineva in cauza?…
Doar minciuna… 🙂
eu iubesc polemica. aceea care naşte ideii, discuţii din care avem de învăţat. şi iubesc oamenii, mereu o voi face. şi mereu voi lăsa porţile sufletului larg deschise.
să ridice piatra cel fără de păcat… eu îmi ştiu vinile prea bine.
Polemica e una vrajba e cu totul altceva, parerea mea…
Când la ce-i rău îi cauţi vindecare
şi duci urâtul la salonul de înfrumuseţare,
când pui minciuna la colţ şi, pedepsită,
o dezgoleşti de poleiala aurită,
când amăgirii îi arăţi oglinda cea mai dreaptă
şi împăcarea îţi devine ţel, cred că eşti înţeleaptă. 🙂
Nu sunt inteleapta, doar idealista 🙂