Ne cutremurăm sau nu

 

Se pare ca da. Așa spun specialiștii cel puțin, că sunt mari șansele de producere a unui cutremur între 6 și 7 grade sau chiar de peste 7 grade. Astfel, Mircea Radulian, directorul Institutului de Fizica Pământului spune, într-un articol de astăzi, din Cotidianul, că “statistic vorbind, suntem în zona critică, dacă vreți între ciocan și nicovală. Nu putem spune nici că nu vine acest cutremur. Au trecut deja destul de mulți ani și e mare probabilitatea producerii unui cutremur de peste 6 grade.”

Se folosește tot mai frecvent în ultimul timp cuvântul iminent alăturat de cutremur. Sună destul de sumbră combinația, dacă mai alăturăm și noțiunea de mare intensitate deja ne trec prin fața ochilor imagini apocaliptice, precum cele din 1977, și ne cam piere somnul și liniștea.

Despre detalii tehnice, gen acumulările de tensiune din plăci, despre adâncimena cutremurelor din Vrancea, sau despre istoricul cutremurelor în țara noastră nu vreau să vorbesc aici. Despre aspectele politice, despre măsurile luate sau vorbite de diverși primari, nici atât. Mult mai important mi se pare a stabili cât mai clar, ce facem.

Ce facem fiecare dintre noi mai précis. Nu ce face statul, guvernul sau mai știu eu ce instituții cică specializate. Până să ne ajute alții trebuie să ne ajutăm singuri, este mult mai eficient așa. Deci, concret, cum ne pregătim pentru un astfel de eveniment, foarte probabil a se produce oricând începând cu clipa în care scriu acest post?

Ce facem în caz de cutremur, găsim într-un articol, din 27 oct. 2012, când cutremurul de mare intensitate era la fel de iminent 🙂 :

–          pentru a putea ieşi cât mai repede dintr-un imobil afectat de cutremur, lângă uşi nu trebuie depozitate aparate casnice

–          îndepărtaţi obiectele grele atârnate peste paturi şi canapele şi asiguraţi piesele grele de mobilier suprapuse şi înalte, prin prinderea în perete

–          în cazul în care seismul vă prinde în apartament, nu alergaţi pe scări, aşezaţi-vă în poziţie „fetală” lângă un mobilier voluminos sau sub un birou sau pat solid

–           toţi membrii familiei ar trebui să ştie un punct de întâlnire în localitate

–           din casă nu ar trebui să lipsească un rucsac cu medicamente, pături, haine de schimb, apă potabilă şi alte lucruri necesare.
Cu alte cuvinte, chiar luăm măsuri concrete? Sau doar înmagazinăm niște niște imformații, dar nu facem nimic efectiv, bazându-ne pe faptul că o să ne orientăm atunci, când o fi să fie, dacă o fi să fie. Având în vedere că eu una stau la un etaj superior al unui bloc de locuințe, și mă aflu într-o zonă care va fi afectată cu siguranță de un eventual cutremur, am decis să iau niște măsuri sper eu utile în cazul în care chiar are loc un astfel de eveniment.

– În primul rând, copilul va dormi cu mine, ca să îl am la îndemână. Cred că e necesară o astfel de măsură pentru cei care au copii mici în familie, pentru că durata scurtă a cutremurelor, de ordinea câtorva zeci de secunde, nu permit prea multe acțiuni, așa că scutim alergatul prin casă pentru a strânge membri familiei la un loc.

– Voi stabili locul unde e bine să ne refugiem, probabil pe hol sub una din grinzile de susținere.

– Voi pregăti o geantă cu câteva lucruri importante, apă, ceva de ronțăit, ceva medicamente, cateva articole de îmbracăminte mai groase, si o pătură, o lanternă,  pe care o voi plasa în locul respectiv.

– Voi căuta prin sertarul copilului un fluier, un clopoțel sau vreo altă jucărie gălăgioasă, și o voi adăuga în geantă.

Ca acțiuni efective, în momentul producerii cutremurului, voi încerca să ajung în bucătărie și să opresc centrala termică, apoi mă voi refugia în locul stabilit.

Voi ce părere aveți? Luați în serios avertizările specialiștilor? Locuiți în zone sau în locuințe cu risc crescut în caz de cutremur? Intenționați să luați anumite măsuri care să vă ajute în situații dificile, sau ați luat deja, și care sunt acelea?

 

 

8 thoughts on “Ne cutremurăm sau nu

  1. Stau intr-o casă sub munte. Ori sunt foarte protejată, ori deloc. Stâncile se pot desprinde. Nu stiu. Probabil voi face un rucsac să-l am undeva la indemână, poate in magazie…unde se ajunge usor dacă am iesit la timp din casa. Nu pot să mă gândesc la asta, desi stiu că totul e posibil. Şi asa eram depresivă. Bun articol.

  2. Utile informații…dar ce facem cu panica, cum o gestionăm? Eu aș prefera sa mă găsească lângă persoana iubită sau măcar să fiu cu gândul la ea în acel moment. O seară fără cutremur….

  3. Este greu, foarte greu spre imposibil de gestionat panica, teama, groaza. Eu stiu, pt. ca am trait toate cutremurele din ’77 incoace si atunci am fost adolescenta, deci stiu ce inseamna un cutremur mai mare de 7 grade Richter. Am trait cele mai cumplite clipe din viata mea. Incerc sa refuz sa ma gandesc ce/ cum este, mai ales ca am 2 copii care sigur vor prinde unul de intensitate mare. Fiecare generatie este “binecuvantata” cu o astfel de experienta de viata si de moarte. Imperios necesar este sa supravietuim. De aceea este bine sa cunoastem masurile pe care le putem lua dinainte. Pacat ca, in schimb, este extrem de greu de lucrat si la psihic, la modul cum reactionam atunci, in acele momente, pt. ca fiecare om reactioneaza intr-un fel…In fine, sunt multe de scris…Inchei optimist si sper ca bunul Dumnezeu sa ne dea taria necesara pt. a trece peste orice nenorocire.

    • Iti multumesc pentru comentariul tau. Parerea mea este ca in momente critice omul isi mobilizeaza toate resursele (inclusiv psihice) pentru a supravietui. Instinctul de conservare este foarte puternic, iar daca exista informatiile necesare inmagazinate din timp, omul va sti sa le foloseasca atunci cand e absolut necesar, si va face totul sa se salveze pe el si pe cei dragi. Am trait si eu cutremurul din 77, chiar daca eram copil, imi aduc aminte totul, si am fost marcata multi ani de acele momente de groaza.

  4. Salutabil articol. Cu adevărat este foarte util să deținem asfel de informații din timp .Dar să nu uităm că Creatorul ne dă incercări,dar și mesaje cum am trece prin aceste situații (bunăoară pilda celor 10 fecioare).Adică sa fim pregătiți moraliceștes și fizic in fiecare clipă a zilei. Am trăit și eu senzația cutremurului din 1977,dar din asta nu trebuie să facem fobie. Iți multumesc pentru acest gest,astfel ne faci bine, amintindu-ne nouă să ne oprim din mersul galopant al vieții si să mai medităm, să privim in jurul nostru, pentru a ne da seama că tot ce ne inconjoară are nevoie de atenția, mîngîerea ,dragostea noastră.

    • iti multumesc Leonata. ai dreptate, in sensul ca de cele mai multe ori ne trece viata fara sa “traim” efectiv, fara sa simtim bucuria de a trai. Trebuie sa mai deschidem ochii din cand in cand macar.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *