Tristeţe de joi

Ţi-am auzit surăsul dintrodată

Curgea ca mierea albă peste noi

Şi l-am simţit în mine astăzi toată

Amar şi dulce ca o  zi de joi.

 

Ţi-am căutat tristeţile prea nude

Plecate au fost cu gândul peste munţi

În mine au crescut seminţe calde

Din amintirea noastră încă muţi.

 

Ţi-am dezmierdat cuvintele tăcute

Se aşterneau ca fulgii albi de nea

Năluci, în nefiinţă blând trecute

Prin iarna ce iubirile-şi pierdea.

 

12 thoughts on “Tristeţe de joi

  1. Frumoase tristețile tale de joi,
    Cuvinte pătrunse în suflet la noi,
    Cu creșteri, descreșteri și fulgi albi de nea!

  2. Credeam că doar eu aud “privirile, zâmbetele şi lacrima”. Acum găsesc elementul ăsta si aici, şi nu ştiu cum nu mă mir, pentru că am inceput a căuta locuri şi oameni ce mă întregesc. Tu mă întregesti, şi devii cu fiecare vers, cuvant si aromă…o parte din mine. Multumesc, dor.

  3. ..Ca deobicei: sensibila si frumoasa in exprimare!…eu oricum iti multumesc pentru ca ma rasfeti cu ceea ce scrii !!!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *