Ape tulburi, ape repezi

Suntem aici

Fără s-o fi cerut vreodată

Suntem pierduţi

De sursă şi destin

Plutim neancoraţi pe ape tulburi

Pe ape repezi gândul îl trăim.

Suntem aici

În viaţă, fără viaţă

Suntem eroi

Fără sclipire şi fără ecou

Călătorim spre în afară

Când înăuntru nu-i decât egou.

Suntem aici

Plini de nevoi şi de speranţe

Suntem proscrişi

Din al fericirii rai

Surâdem însă clipei ce se naşte

Din limba noastră ei îi facem grai.

Suntem acum

Ce-i timpul, mă întreabă

Suntem plenari

De ne putem opri,

Ca să nu mai lăsăm acele ape tulburi

Ale minţii rătăcite a ne minţi.

 

Au inotat in ape mai putin tulburi sper, si ei, cei frumosi, pe care ii gasiti in tabelul de psi..

27 thoughts on “Ape tulburi, ape repezi

  1. abia acum mă întreb dacă tu ştiai de incubatorul de condeie şi dacă da, de te-ai gândit să trimiţi poezia ta la ei…

  2. Pingback: Ape tulburi, ape repezi | Alma Nahe

  3. Snt oameni care pot, prin numai cateva cuvinte, sa faca rezumatul vietii, sa scoata la lumina adevaruri pe care le uitam uneori, iar tu te numeri printre ei.
    Suntem proscrisi
    Din al fericirii rai
    Surâdem însă clipei ce se naşte…

    • Multumesc Vienela, nu am putut sa scriu altceva, sau altfel, pur si simplu, citind tema, m-am simtit proiectata in acele ape tulburi, ape repezi, apele vietii, apele destinului…

  4. Suntem proscrisi doar pentru o zi
    apoi o luam de la inceput
    nimic nefiind definitiv
    cum pare a fi.

    Frumos, Dor!

  5. Mai întâi…un acord:”ape tulburi ALE minţii rătăcite”…nu A! 🙂 Nu vreau să-i iau locul lui Dragoş, dar e păcat de poezie.

    În rest, da! Plenari cu toţii, fiecare în apele sale…

  6. E bine că suntem, fiecare dintre noi are un rol bine definit în filmul vieții….și prin aceste profunde versuri…ne bucurăm că EȘTI ;;-)

  7. Pingback: Ape tulburi, ape repezi… | BLOG D'AGATHA

  8. Şi ne urcăm pe-o plută la-ntâmplare,
    Iar cârma ni se rupe-n primul val,
    Deriva ne aruncă-n “ceţuri” clare,
    Şi rătăcim cu sufletul departe de un mal!!!

  9. …si eu mă leg tot de suntem “aici cu viata fara viata”. Ai un mod de a asocia cuvintele cu stari şi senzaţii într-o armonie extrem de sugestiva, sensibila ţi de efect. Lucru rar. După ce te citesc imi rămân mult tiomp în minte, iar uneori ştiu că la tine am citit o anumita metafora.

    • Asociatiile le cream in minte si inima fara sa vrem, atunci cand scriem, sau atunci cand citim ceva. Asa ca ele sunt rodul amandorura, al meu cand le scriu, al tau cand le simti, le percepi, si felul cum o faci.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *