Străine,
Visele tale m-au minţit
Cu alintări ce nu s-au cuvenit
A le primi în visul meu
Că le voi vrea şi mâine, şi mereu.
Străine,
Degetele tale m-au atins
Pe gene, buze, cu fiori a nins
Şi nori întregi de zâmbete aş vrea
Să ningă şi pe blandă, mâna ta.
Străine,
Gândul tău m-a căutat
Printre priviri de suflet întinat
Şi dincolo de mine a pătruns
Un dulce gând în taină s-a ascuns.
O plăcută încurajare a cititorilor tăi…îmi place 🙂
Incurajare… hmmm, ma bucur ca-ti place 🙂
Tot mai străin cu fiecare clipă,
tot mai străin cu fiecare gest,
şi totuşi te păstrez în gânduri
căci fără tine viaţa îmi dă cu rest!
Strain imi esti chiar de ma ai in ganduri
Aproape poti sa-mi fii doar printre randuri…
timp necunoscut in noapte
si-ntuneric frig si soapte
ma poarta in vis spre departe
si unde ajung e strainatate…
Soaptele in intuneric dor
Frigul ingheata orice fior
Dar visul nu are hotar
Te poarta spre al cerului altar.
Visul unui străin nu poate minţi
Îţi spune doar ce poate ţi-ai dori
🙂
Nu stie un strain ce mi-as dori
Dar poate un vis frumos m-ar cuceri.. 🙂
Ce jocuri de cuvinte
Pe scena vieţii azi
Dar mâine e uitare
Şi lacrimi pe obraz
Se sting in inimi becuri
Şi-n suflete e noapte
De vesnicia sorţii
Nu are nimeni parte!
Frumos si profund comentariu, nu vreau sa-ti raspund in versuri, pentru ca versurile tale sunt deja complete…