Şi acum
Te vreau înapoi
Când afară ninse cu ploi
Cu zăpada dintre noi amandoi.
Renăşteau
Sentimente convoi
La umbra cuvântului noi
Neschimbate de doruri calde şi moi.
Te întreb
Ţi-ai luat cu tine amintirile
Sau căzute au fost odată cu stelele
Când în noi se împlineau, tăcute, clipele?
Mă întrebi
Am adunat în mine culorile
Am dăruit stelelor umile întrebările
Şi ţi-am rămas doar ţie, goală de toate uitările?
da, de meditat, de cautat raspuns, sau asteptat sa vina, el, raspunsul. din titlu se vede o determinare sora a fermitatii unei decizii deja luate. 🙂
Am eu ce am cu intrebarile astea, noroc ca mai primesc si ceva raspunsuri… 🙂
Frumos și plăcut la citit…cum faci de-ți ies ala de bine cuvintele, măi dorule!? 🙂
nu stiu daca imi ies bine sau nu, scriu doar ce simt…
…Amintirile cred ca vor fi impartasite mereu intre voi doi si se vor adauga altele, poate mai frumoase.
In ce priveste ultima intrebare, cred ca persoana in cauza ar prefera ultima intrebare fara ” de toate uitarile “!!!…
asa deci… 🙂
..Asa!