Atinge-mă

Atinge-mă încet cu degete de râu

Ce curg pe albă-mi pielea fără frâu

Atinge-mă cu cerul nopţii înstelat

Sărută-mă cu luna, să ştiu că n-ai uitat.

 

Atinge-mă încet, să mor simţind

Iubirea strânsă-n clipele murind

Atinge-mă cu albe şi umede culori

Ce ma înroşesc când mă gândesc la tine, uneori.

 

Atinge-mă cu gândul ne curat

Când zorii lungi şi galbeni tot cerul au luminat

Atinge-mă cu vorbele rostite atunci când pleci

Tu iarnă, atinge-mă cu ale tale buze reci.

 

15 thoughts on “Atinge-mă

  1. frumos! tot acest excurs liric prin natura si om, imbraca si dezbraca spirit ce salasluieste-n ambele, atat ambient care gazduieste ontologic, ontologic care e inteles prin metafora creata prin ne curat, acel termen care scris asa, adulmeca si-mbie la intelegere calitatea de muritor, cu pacate ale umanului si disipa regretul comiterii sale spre toti, pentru a nu vaduvi doar o anume categorie de semeni. e traire, e vitalitate si frumos! bravo! 🙂

  2. Mi-e iarna rătăcită printre gesturi,
    Mi-e frigul un al doilea univers,
    Mi-s gândurile ascunse printre ţurţuri,
    Şi flori de gheaţă îţi trimit cu al meu vers!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *