Echilibristică într-un pahar cu vise

Şi mi-am stins setea în gând

Cu toate visele băute până la fund

Le tot pusesem deoparte, câte o picătură

Dar atunci, le-am sorbit dintr-o înghiţitură.

Unele erau fragede şi dulci

Mere coapte cu scorţişoară şi nuci

Altele aspre şi amare

Papilele gustative-mi tresăreau a mirare

Unele s-au lăsat înghiţite uşor

De la altele şi acum dinţii mă dor

Erau tari şi cu gust de alună

De parcă le-am strâns de sus de pe lună.

Dar undeva la mijloc s-au pierdut

Unele în altele loc şi-au făcut

Un singur vis s-a născut dintrodată

Un vis amintire, un vis cu un zid şi o poartă.

L-am atins neîncrezătoare

Zidul a început a înflori a culoare

Un paradis renăştea înauntru

Cu o poartă ce mă invita iar să intru.

Ezitări se năşteau neştiute în mine

Amintiri mă trăgeau înapoi, erau pline de tine

Tu cel ce paradisul pentru mine ai umplut

Cu îmbrăţişări, stele, şi flori, eu nectar am băut

Şi apoi iubirea-ţi din rai, trist a căzut.

Să mai deschid acum încă o poartă?

Iubirea, chiar ea, nicio vină nu poartă

Să umplu din nou paharul cu vise?

Sau să alung toate cele de tine promise?

Echilibrul e însă atât de uşor de ţinut

Dacă o plasă sub tine să întinzi ai ştiut :-).

 

Femeie fluture

femeie_fluturi

Firescul tău e dincolo de tine

E ca parfumul unei flori

Mă rătăcesc în el şi îmi e bine

Fluture sunt, ce-ți dă fiori.

 

Am aripi, însă-n cer nu voi ajunge

Sub tandră, mângâierea ta

Ce mă adulmecă încet, şi strânge

Carnea ce speră a te uita.

 

Cu înălţări străine de cuvinte

Pe piele zborul mi l-am scris

Ca tu să mi-l citeşti cu glas fierbinte

Șoapte din vechiul paradis.

 

Şi mă hrănesc cu sărutări divine

Un vis sub adierea grea

A respiraţiei dintre suspine

Pe veci al meu, doar azi a ta.